A fost un drum anevoios si dureros, pe alocuri, insa ce poate fi mai pretios decat a veni in contact cu propriul suflet, in autenticitatea lui?

   Pentru ca ajunsesem sa simt starea depresiva acut, am reluat sedintele de terapie, cu care eram familiara din timpul formarii in psihoterapie pe care am initiat-o la absolvirea facultatii de Psihologie. Insa durerea se acumula si era, parca, tot mai mare si greu de cuprins. Eram prinsa in rolul de victima si in starea de inghet (en. » freeze », starea sistemului meu nervos, la acel moment), avand un copil interior extrem de fragil si de ranit, cu unele traume inca neacceptate la nivel interior, erau mult prea dureroase. O parte din acestea, nu le constientizam atunci, catusi de putin. Despre altele, aveam momente, chiar deseori, de constientizare a ceea ce se intampla (de exemplu, ca ma aflu in rolul de victima: ceea ce inseamna sa simti ca din exterior ai nevoie sa primesti tot ce iti lipseste, ai profund sentimentul de lipsa, nedreptate si insingurare), insa nu reuseam sa trec si dincolo de ele, sa vindec ranile si blocajele care ma faceau sa ma intorc in acelasi punct, iar si iar. Experimentasem multe cai si metode de lucru, insa, oricat as fi aprofundat, desi pe moment simteam beneficii, la un punct, ajungeam sa ma regasesc in aceleasi tipare.

   Desi aveam studii de specialitate si trecusem prin explorari de sine mai mult sau mai putin conventionale, la nivel profund, simteam ca totul in jurul meu se destrama (si chiar si asa era), si nu gaseam puterea de a ma ridica. Era inceputul unui sfarsit pe care il simteam coplesitor si pe care nu voiam sa il infrunt, care adusese cu sine foarte multa durere, inclusiv in plan fizic, cu dezechilibre si simptome relevante suferintelor mele (tiroidita autoimuna, eruptii cutanate si suspiciuni de intolerante ori alergii), pe care, insa, nu reusisem sa le descifrez si sa le conectez, decat partial, si doar la nivel teoretic.

   Pe acest fundal, am trecut de un punct pe care il numesc, doar pentru a-l evidentia si nu de a-i pune o eticheta anume la acest moment, de burn-out: fizic, emotional, psihic. Aceea a fost trecerea mea si ceea ce am simtit, la foarte scurt timp dupa, ca si o reocupare a propriului corp. Mai apoi, totusi, pe acelasi fundal depresiv si o anxietate aproape generalizata, au aparut si atacurile de panica, pe care nu le mai experimentasem decat de foarte putine ori de-a lungul vietii si nicidecum la acea intesitate.

   Pe de o parte, simteam ca nu va fi asa mereu, insa, pe de alta parte, nu stiam ce anume as mai putea face, in plus fata de anii de lucru cu mine insami, de pana atunci, in care investisem atat energie, cat si importante resurse financiare.

   Poate ca, pe masura durerii, a suferintei, a intunericului si a umbrelor, cu atat mai mare a fost Lumina regasita. Iar aceasta Lumina mi s-a aratat, si in plan fizic, prin frecventa taramului Akashic, prin Inregistrarile si explorarile Akashice. 

   Imi amintesc cu drag cum, nu la mult timp dupa demisia mea din 2016, frecventa Akashica imi aparu in cale, insa am refuzat, atunci, sa o accesez. Poate ca nu eram pregatita si aveam alte cateva etape de traversat, pana sa ajung la acest nivel de lucru, atat de avansat, dupa cum il percep astazi. Sau asa a fost menit sa fie, pentru ca, mai tarziu, acel moment sa ma ajute sa fac si pasul si sa o aleg in viata mea. Fiindca acesta a fost unul dintre motivele rationale care m-a determinat, mai tarziu, sa aleg diferit: mi-am spus ca trebuie sa nu fie intamplator, faptul ca aceasta frecventa apare din nou in viata mea, intr-un moment atat de intens pentru mine.

   Acum, cred si simt ca toate au avut rostul lor, timpul lor, si fiecare etapa m-a purtat, in felul ei, catre ceea ce a urmat. Fiecare veriga era nevoie sa fie asezata la locul ei, nici mai mult, nici mai putin, ca, mai apoi, ceva mai maret sa se dezvaluie.

   ! Ce am remarcat, in ambele circumstante, este ca a-ti da voie sa accesezi frecventa Akashica presupune un act sublim de curaj. Sufletul simte ca ceva maret are sa se intample si toate mecanismele de defensiva se vor pune in actiune.

   Cu toate acestea, desi teama de necunoscut era foarte mare, in toamna anului 2024 am acceptat sa lucrez cu frecventa Akashica, pe care o percep acum, in profunzimea si puritatea ei, ca si o frecventa a Sursei. Si a fost punctul de cotitura al vietii mele.

   Am realizat ca aceasta este unul, daca nu, cel mai puternic, din perspectiva mea, instrument de alchimizare cu care am venit in contact, dupa mai bine de 15 ani de cautari si de lucru cu mine insami. Si mai mult de 30 de ani in care am experimentat tendintele depresive. Imi amintesc cum am spus, la un moment dat, despre mine, ca « poate, asa m-am nascut «, nemaiputand sa imi amintiesc cum este, de fapt, natura mea.

   Cand am inceput sa lucrez cu frecventa Akashica, mintea mea era un amalgam constant de ganduri: Ce am de facut/ Cand sau Cum voi putea sa le fac eu pe toate, cand nu sunt sustinuta, in niciun fel, in viata mea- era ceea ce ajunsesem sa simt si sa gandesc, aproape constant. Dupa un timp, insa, si nu foarte lung, de ordinul a catorva saptamani, am sesizat, si la fel si cei din jur, cum anxietatea se diminueaza, atacurile de panica se raresc (ca mai apoi, sa dispara), iar impacarea, fata de ceea ce traiam, aparea, ca si un licar care aduce cu sine linistea in ganduri si bucuria de a trai.

   Atunci, am primit si invitatia, pe care am acceptat-o imediat, de a aprofunda aceste invataturi si frecvente, iar ceea ce a urmat au reprezentat pasii pe care i-am facut pentru ca eu sa ajung sa scriu aceste randuri, Acum, catre tine.

   Astazi, ma dedic dezvoltarii caii mele, sa impartasesc din experienta mea, din ceea ce am devenit si sa ofer suportul acestei minunate Frecvente in viata celor care au nevoie de ea si sunt deschisi sa o primeasca, prin acel act de curaj sublim al sufletului, pentru ca si alti oameni sa reuseasca sa traverseze si sa depaseasca tot ceea ce si eu am cunoscut si am depasit, sa ajunga in contact cu propriul suflet si sa traiasca o viata mai aliniata si congruenta la cine sunt ei, cu adevarat.

   Sunt foarte recunoscatoare pentru tot suportul pe care l-am primit, de Aici, de pe Pamant, pentru a infaptui aceasta Cale de a-mi aduce contributia la o Lume mai buna si mai curata, mai libera si mai in Adevar si pentru tot ghidajul din planul subtil, pe care l-am simtit la tot pasul, mai mult decat oricand.

   Despre parcursul meu, trairile mele si ceea ce am experimentat, ori mi s-a relevat, voi scrie si voi vorbi de acum inainte.

   Tot si toate sa fie in Lumina, Iubire si Adevar!

   Irina-Gabriela Jigman